Strain drag,
Stiu ca ti-am promis in ultima scrisoare ca incerc sa te uit si sa ma intorc in realitate, dar nu pot sa ma tin de cuvant.
Fii vanzatorul meu de iluzii si o sa fiu clientul tau exemplar! Vinde-mi vise de hartie creponata si emotii compuse din sfere si cuburi… vinde-mi tot ce n-a vrut nimeni, niciodata, sa cumpere de la tine – le cumpar eu, chiar si daca vin, in pachet promotional, cu regretele incluse in pret. Arata-mi cateva dintre dorintele tale, imparte-le cu mine… o sa ma port cu grija cu aripile lor pudrate de timp.
Fugi cu mine o zi pana la mare si lasa-ma sa-ti sarut umarul ud, incalzit de soare, si sa simt simultan gustul tau si gustul marii… Vino sa jucam ping-pong cu baloane de sapun, convinsi amandoi, dupa fiecare lovitura, ca urmatorul balon nu se va sparge…
Mai da-mi cateva minute cu tine, chiar daca stiu de pe acum ca o sa le pierd spunand nimicuri si autocenzurandu-ma cand, de fapt, nu mi-as dori nimic mai mult decat sa tac si sa te strang in brate…
Iarta-ma daca par insistenta. Sunt constienta ca o simpatie reciproca nu ar putea sa existe decat in ipoteza (demontata in final) a unei rezolvari de problema prin metoda reducerii la absurd. Iti cer doar voie sa te mai visez un pic.
Astept sa-mi scrii, strain drag. Si sa-mi zambesti…